miercuri, 15 aprilie 2009

Amalgam de stari..





Pleaca departe si lasa ma cu gandurile mele.. nu mi spune ce sa fac si lasa ma sa gresesc.. lasa ma sa cad si sa ma ridic singura.. si chiar daca plang nu mi sterge lacrimile.. ca poate cateodata am nevoie de incerdere in mine si sa fac totul singura.
Zambeste mi cand sunt fericita.. dar nu plange daca plang eu.. caci vreau ca suferinta sa fie doar a mea.. numai eu pot sa mi inteleg suferinta mai bine decat oricine..
Imbratiseaza ma si cand mi e cald.. pentru ca atunci cand mi e frig vreau sa stiu sa rezist si singura.
Iarta ma cand gresesc.. dar mustra ma cand nu dau atentie cuvintelor tale..
Mergi alaturi de mine.. dar cateodata priveste ma si de la departare ca sa vezi ca pot si singura sa ma descurc.. pentru ca pot.. mai multe decat cred eu sau decat cred unii.. Puterea mea e ascunsa in interior si doar singura o pot gasi.. pentru ca daca ma ajuti scade incet incet..
Intelegi vorbele mele? Si oare vrei acelasi lucru cand ti e bine sau greu? Invata ma sa te inteleg.. ca sa ma pot intelege si eu pe mine ..
Inchide ochii si gandeste te la ce ti ai dori cel mai mult.. si nu i asa ca totusi ai vrea pe cineva in preajma chiar daca sustii ca vrei sa te descurci singura?
Doar atunci cand o sa ti deschizi cu adevarat si sufletul si mintea vei vedea persoana care te priveste de la departare.. spera si poate ca se va realiza.. dar nu uita niciodata ca in tine sta puterea de a fi fericita..

Ganduri in noapte..


Timpul se scurge iar noi nici nu realizam.. pasim pe acelasi drum trist si gol.. ne zbatem pentru bani ca sa ne facem familiile cat mai fericite, ca sa ne castigam un renume de om bogat.. dar nu realizam ca ne zbatem pentru lucrurile materiale si intr-o zi s ar putea sa ramanem doar cu banii si sa ne simtitm cei mai saraci din lumea asta, cu toate ca material suntem cei mai bogati. Se vorbeste mult pe tema asta, sunt constienta, dar oare cati isi dau seama ca in ultima clipa a vietii tale nu conteaza cati bani ai in buzunar ci cati oameni iti stau alaturi?
Nu ne punem niciodata intrebarea: “ cum ar fi daca maine ar fi ultima noastra zi din viata?” .. poate ca daca ne am pune o am renunta la ura, la mandrie, la resentimente si am fi mai veseli, mai buni, mai iertatori, mai impacati cu sine..?
Uitam sa pretuim prietenii, cand se iveste o noua persoana ce pare de incredere abandonam pe cel dintai, dar revenim la el cand ne dam seama cat am gresit..
De ce nu ne propunem ca intr o zi sa traim prezentul? Sa radem mai mult decat am ras ultima data, sa ne plimbam, sa stam in ploaie, sa ridicam privirea spre stele.. sa ne tinem de mana si cand ne e bine, nu doar cand ne e greu..
Si de ce sa nu spunem azi “te iubesc” si sa nu mai ezitam.. pentru ca maine s-ar putea sa fie mult prea tarziu.. si sa nu mai avem cui sa spunem..
Niciodata nu indeplinim ceea ce ne propunem.. spunem cand suntem copii ca ii vom ajuta pe parinti la batranete.. ca ii vom vizita, dar cand plecam.. ne indepartam de tot..
Uitam .. si ne vedem de viata noastra de parca altii nu mai fac parte din ea.. si il uitam si pe cel care a meritat candva..
Ma sperie trecerea timpului,, ma sperie faptul ca e posibil sa ajunga la fel ca cei care uita.. mi e frica ca n-am sa mi mai amintesc ca mai importanta este constiinta mea decat banii.. mi e frica de pierderea momentului unic sau pur si simplu de pierderea persoanelor dragi..
Si simt acum ca pretuiesc mai mult persoanele.. timpul.. viata.. chiar si pe mine.. pentru ca niciodata nu se stie ce se intampla maine.. si e mai bine sa le pretuiesc acum decat niciodata..

Lumea de azi.. Invazia aparentelor


Generatii…lume…mai multa lume. Mai multe persoane, mai multe schimbari, mai multe personalitati. Mai degraba un amalgam de personalitati si de comportamente!
Si toti au uitat ceea ce e cel mai important ptr o persoana..si anume: sufletul si conceptiile sale! Toti se gandesc cum sa arate mai bine fata de persoana de langa el. Toti se gandesc cum sa impresioneze prin imbracaminte, incaltaminte, farduri, bijuterii si nimeni nu se gandeste sa impresioneze prin ceea ce gandeste si ceea ce spune !
E atat de trista lumea in care ne pierdem zi cu zi si ora cu ora… E trista pentru ca am uitat sa mai zambim, dar in locul zambetului am adoptat o masca falsa formata de lucrurile enumerate mai sus. E trista lumea ptr ca a uitat adevaratele valori ale sufletului uman si ale mintii, in schimbul vulgaritatii, a falselor vorbe !
Dupa parerea noastra, lumea se imparte in 3 categorii: cocalari, pitipoance, copii emo.
( aceastia fac parte din generatia actuala!)
*Cocalarii – sunt acele persoane care uzeaza de imbracaminte neadecvata ptr orice fel de ocazie, de acele lanturi gigantice pe care si le tot pun la gat, de marcile copiate dupa originale, de scrisurile foarte lungi de pe tricouri si multe alte lucruri, de ochelarii pe care ii poarta neincetat in club noaptea, pe strada, fie ca e dimineata/seara/soare/nori,
Si nu, nu suntem aici sa facem o parere proasta despre aceste persoane, ci numai sa atentionam si sa luam in calcul persoanele pe care le intalnim in viata de zi cu zi.
Si categoric suntem tentate sa vprbim despre aceste persoane , nu numai pentru felul in care se imbraca, dar si pentru felul in care vorbesc si care se comporta! Pur si simplu, au uitat cei 7 ani de acasa, probabil ca au chiulit in masa de la scoala…multe si multe explicatii pot fi date…
*Pitipoance – nu stiu ce alt sinonim as putea pentru acest cuvant…de fapt cred ca e de neinlocuit ;)) ! Fuste scurte, tocuri foarte inalte, buze sclipicioase, machiaj strident, formele scoase cat mai mult afara, buzele siliconate – acestia sunt termenii care definesc care definesc o astfel de persoana! Si sunt intalnite peste tot, poate chiar asistam la o invazie :-SS… Si motivul pentru care din ce in ce mai multe fete se comporta in acest fel este ca barbatilor(sau mai degraba cocalarilor) le place acest gen de fete, poate pentru ca sunt si mai usurat de agatat, mai repede de bagat in pat…
*Copiii emo – probabil ca tristetea vine de la ei … Sunt copii de 14, 15 ani care incearca sa para ceea ce nu sunt ei cu adevarat ! Stiluri cu niste culori din ce in ce mai inchise, haine din ce in ce mai deselate, machiaj gotic! Sa nu mai pomenim de unele ganduri sinucigase pe care le au acesti copii atunci cand sunt tristi.. Si nu, nu este nici o minciuna cand am pomenit de gandurile sinucigase pentru ca daca ati sta si ati da un search rapid pe google o sa vedeti ca starile de tristete si singuratate ale emo-kidului duc la acstfel de ganduri. Auzim din ce in ce mai multi copii care spun ca „ vreau si eu sa fiu emo, vreau sa fiu si eu true!” , si peste cateva luni auzim ca s-au sinucis sau au incercat sa se sinucida…

Si ne mai miram de ce sunt atat de multe violuri, trafic de carne vie, sinucideri… toate din cauza oamenilor care nu stiu cum sa se mai comporte in societate si care incearca sa copieze. Toti incearca sa fie altcineva decat ceea ce este cu adevarat, decat a fost inzestrat…

marți, 7 aprilie 2009

Oameni...



Oameni...
Oameni care nu mai zambesc...
Oameni care zambesc perfid...
Oameni cu intentii ascunse...
Oameni din ce in ce mai tristi...
Oameni dezamagiti...
Oameni dezarmati...
Oameni predestinati esecului...
Oameni rai...
Oameni profitori...
Oameni nepasatori...
Oameni corupti...
Oameni intoleranti...
Oameni care judeca dupa aparente...
Oameni care fumeaza...
Oameni care se drogheaza...
Oameni care beau...
Oameni care nu iubesc...
Oameni care nu stiu sa iubeasca...
Oameni care au uitat ce e iubirea...
Oameni care nu mai au nici un fel de speranta...
Oameni carora le pasa numai de sex...
Oameni care le pasa numai de bani...
Oameni care au uitat adevarata fericire...
Oameni care nu respecta...
Oameni nerespectati...
Oameni inconstienti...
Oameni nebuni...nebuni de tot...
Oameni care nu au un dumnezeu...
Oameni ignoranti...
Oameni... si doar atat...
Asa au ajuns oamenii de azi.. Un fel de roboti care uita ca trebuie sa se faca iubiti si respectati, care au uitat sa si faca copii fericiti.. iar fericirea nu inseamna doar bani.. au devenit asa cum nu sperau stramosii nostri sa fie..
Trupuri cu inimi de gheata.. imbracati in haine de firma, constiinte prea incarcate cu pacate prea grele.. orgolii prea mari.. si nepasare prea multa.. trenduri in voga.. dar niciodata mila, intelegere si respect fata de opiniile celor din jur..
Cum s a ajuns aici? De ce ne schimbam radical, si din copii buni de altadata devenim oamenii huiduiti de cei cu putin respect fata de sine?
Cand o sa deschidem ochii si o sa spunem “Vreau sa redevin eu...”