joi, 31 martie 2011

Vreau..

Vreau sa pasesc in talpile goale pe nisipul fierbinte, sa simt cum vantul se joaca prin parul meu lung, cum valurile marii imi mangaie piela. Vreau sa stau sub cerul senin si sa visez, sa las in urma lumea.. si sa ma pot bucura de un moment daruit mie..
Vreau sa-ti aud pasii venind, dar sa nu ma trezesti din visare, ci sa-mi apuci mana calda si sa mi-o strangi, ca sa ma simt ocrotita de orice pericol.. caci, chiar daca vreau sa par singura.. niciodata nu e adevarat, asa ca ramai pentru totdeauna.
Vreau sa-mi cant fericirea, ca sa o auda si altii, dar sa nu mi-o rapeasca..
Vreau sa fie vara si sa fiu cu tine, indiferent de locul in care ma aflu, pentru ca ochii mei nu pot fi mai limpezi, iar zambetul meu mai profund decat cand cineva ma face fericita..




By Deny

joi, 24 martie 2011

Lumea noastra II

Recunosc ca in ultimul timp am avut parte de mult dezamagiri privind oamenii.. Poate ca asta inseamna maturizarea, sa privesti dincolo de aparenta si sa-ti dai seama ca nimeni nu s-ar sacrifica pentru tine. Si daca asta inseamna.. atunci ma pot considera o imatura pentru toata viata, caci eu nu vreau sa traiesc asa! Nu vreau sa trec pe langa persoane cunoscute si sa ma uit in alta parte, prefecandu-ma ca nu le cunosc.. nu vreau sa devin o materialista care se pierde printre bani si ajunge singura, nu vreau sa privesc cu superioritate copii bolnavi doar pentru ca sunt eu sanatoasa..
De ce ar mai conta frumusetea fizica daca ea ne este umbrita de hidosenia interioara, pentru ce ar mai conta un trup frumos daca sufletul s-ar zvarcoli in el de ura si resentimente..
Si daca asta inseamna realitate, sa ne traim viata cu ignoranta, atunci ma pot considera un intrus,caci nu ma regasesc aici..

By Deny

marți, 22 martie 2011

Tipic

Clipe regretate si cuvinte nerostite, momente frumoase si fraze memorate, cu astea ai ramas si pentru astea te intorci in trecut. Asta faci zi de zi, te raportezi la un moment trecut, te raportezi la o persoana din trecut, dar uiti sa te bucuri de ce ai in prezent.

Devii ca un robot care ia viata doar cand iti amintesti clipe care te-au facut candva fericit.
Esti ahtiat dupa bani si faci totul ca sa ii poti obtine.
Daca nu esti norocos, dai vina pe destin.
Daca nu esti fericit, intrebi toti sfintii unde ai gresit.
Daca nu iti mai ajunge ce detii, cauti placeri trecatoare.
Daca nu ai curaj sa vorbesti deschis, trimiti un mail.
Daca ti se face vreun rau, trebuie sa te razbuni.
Daca ierti, esti considerat naiv si risti sa fii bataia de joc a altora.
Daca nu apartii unui grup, esti considerat antisociali.
Daca esti prea credincios, o sa ti se spuna ca esti un idolatrizant.
Daca iubesti, devii patetic.

De ce ti-e greu sa nu te mai gandesti la toate astea si pur si simplu sa fii tu si sa-ti tii viata in propriile maini?
De ce ti-e frica ca o sa iti fie ingraditata libertatea daca te iubeste cineva?
De ce uiti sa respecti pe cel care iti da respect?
De ce nu esti sincer cu cel care e sincer cu tine?
De ce nu ceri ajutorul daca ai nevoie? …Dar doar persoanelor potrivite.
De ce te subapreciezi/supraapreciezi?
De ce te abtii sa plangi cand lucrul asta e natural?
De ce ii permiti necuratului sa te necajeasca?
Doar atat ar trebui sa faci: sa multumesti, sa respecti, sa iubesti si sa fii credincios.

Blondy

luni, 21 martie 2011

Lumea noastra

"Trupul este purtatorul adevarului ascuns", asta am invatat astazi.. Cred ca stiam deja asta, numai ca nu puteam sa potrivesc cuvintele atat de bine. Ceea ce aratam in fiecare moment ne reprezinta pe noi.. privirea trista si ingandurata pe care o aveam de multe ori ne face sa fim catalogati drept melancolici, zambetul larg pe care-l afisam de fiecare data ne face sa fim fericiti.. hainele cu care ne imbracam in fiecare zi ne catalogheaza drept doamne sau "parasute".
Trupurile noastre au devenit ,pentru majoritatea, cale spre sexualitate, poate asa a fost mereu, dar parca mai ascuns. Ne jucam de-a vanatorii, dar de fapt cu totii suntem victimele.
Am decazut intr-o lume in care fetele de 10 ani au deja iubiti si declara infocate iubirea, sexul nu mai e un subiect tabu, ba mai degraba un subiect de barfa pentru toti copii, iar parintii.. se pierd pe undeva, autoritatea lor fiind calculata la 0.
Asta e lumea in care traim. O lumea a sexualitatii,a hainelor si a pozelor cat mai indecente, a site-urilor pentru agatat, a vocabularului vulgar, a lipsei constiintei..
Asta e lumea pe care noi, ei.. ne-am/ne-au creat-o!

By Deny

Tie.

Spune-mi de ce ti-e frica? De ce ti-e frica cand eu doar vreau sa raman aici cu tine?!
Nu as vrea sa spun ca “mereu”, pentru ca pana si mie mi-e frica de esec.

Fata de mine nu ar trebui sa ai un motiv sa faci anumite lucruri, fata de mine nu trebuie sa te ascunzi, fata de mine ar trebui sa te simti liber sa faci aproape tot ce vrei, fiindca eu vreau doar sa ramanem aici.
Lasa-ma pe mine sa te cunosc, nu-mi mai spune cum esti, nu-mi mai spune nimic.

Crezi in timp? Uite, timpul o sa le rezolve pe toate, timpul o sa te faca sa uiti, timpul o sa te ajute sa mergi mai departe…dar, dragul meu, nu-ti mai poate da ce nu ai apreciat la momentul potrivit.


(Blondy)

joi, 17 martie 2011

It was only just a dream...

Mi se pare din ce in ce mai mult ca lumea asta parca e o sala de teatru, iar noi suntem actorii..incercam sa ii pacalim pe ceilalti, dar de fapt ne pacalim pe noi. Nu mai suntem capabili sa credem in iubire pura, ci am inlocuit-o cu atractia. Ne permitem sa avem pe cineva in care sa ne bazam si vreo 2,3 pentru rezerve, si totusi nu suntem la un meci de fotbal.. suntem in viata...
Pe putini ii mai auzi vorbind de dragostea adevarata si incep sa ma intreb daca sunt prea creduli sau daca chiar exista si perfectiuni? Poate e doar o aparenta, dar pare ca tot ce cladim, cladim pe minciuna.. si la fel ca la domino se destrama repede.
Majoritatea am inlocuit iubirea cu atractia.. ne place mai mult sa flirtam prin priviri cu cel/cea care ni se pare irezistibila, decat sa ii acordam credit celui care ar fi pentru moment in stare sa dea totul ca sa ii dam atentie..
Si pentru cei carora nu li s-a destramat visul de a avea o viata fericita si de-al avea mereu pe cel ales alaturi, tind sa va sfatuiesc sa aveti grija, pentru ca oamenii se schimba si s-ar putea sa va surprinda atunci cand va lasa la greu.. mergand pe considerentul "oamenii sunt slabi"..
Recunosc ca si eu am crezut in idealism, dar ma conving din ce in ce mai mult ca a fost doar un vis fictiv pentru ca niciodata fericirea nu-ti va fi vesnica.. iar asta o vei realiza atunci cand vei intampia adevarata singuratate.

By Deny

joi, 3 martie 2011

Prezent-Viitor

Recunosc ca ma simt mic copil acum cand am citit articole scrise de oameni adevarati.. oameni care m-au facut sa ma intreb daca vreodata voi ajunge sa impresionez si eu pe cineva asa cum o fac ei.. oameni care stiu sa descopere adevarata realitate, sa o puna pe hartie si sa o presare cu picaturi din experienta lor personala. Tocmai acestia ma fac sa-mi fie frica de stagnare, de impas, de obstacole.. ca nu cumva sa gresesc si sa raman un om printre alti oameni, valorat de cei din jur, dar nu si de el insusi. Eu nu vreau sa fiu asa!
Nu ma intelegeti ca mi-as dori sa devin o vedeta de Tv sau de cinema.. caci nu e dorinta mea nici pe departe.. as vrea doar sa-mi gasesc adevarata chemare ca sa ajut.. ca sa simt acea multumire in inima atunci cand inchid ochii seara si sa ma trezesc dimineata cu convingerea ca voi putea schimba ceva in lumea asta trista..
Nu stiu ce-mi rezerva viitorul.. si daca as putea sa aflu sincer nu cred ca m-as incumeta sa fac asta, caci mi-ar fi frica de ceea ce ar urma.. probabil ca nu m-as mai ambitiona sa lupt, ci as fi asemenea unui om nestiutor care zice "asa trebuia sa se intample"...
Nu vreau sa ma trezesc la 50 de ani si sa nu fiu nemultumita de deciziile mele.. sa vreau sa dau timpul inapoi, ceea ce este imposibil.. Vreau doar sa-mi gasesc calea.. acea cale care sa ma implineasca prin cei din jur...


By Deny

marți, 1 martie 2011

Martie

Eu sunt si cred ca voi fi intotdeauna sceptica. Spun asta pentru ca azi e 1 martie si nu cred ca ziua aceasta mai are aceleasi conotatii pe care le avea odinioara. Cine se mai gandeste acum la semnificatiile profunde ale martisorului, cand toti suntem preocupati si acaparati de curentul comercializarii? Cine se mai gandeste atunci cand cumpara o floare pentru mama/iubita/sotie ca ea e menita sa aduca primavara?
In fiecare an vad cum martisorul traditional evolueaza.. de la farduri la genti, de la genti la bijuterii si asa mai departe; iar daca cumva barbatul daruieste un simplu martisor, femeile par sa astepte ca acesta sa le ofere realul cadou.
Daca genul asta de femei sunt greu de multumit, sa le amintim pe acelea care asteapta macar o floare din partea sotului lor, ca dovada ca n-au fost uitate..unele primesc.. altele insa isi petrec ziua ca una obisnuita.. tratate doar ca "obiecte de uz casnic". Bineinteles, aici se deviaza de la povestea martisorului la diferitele genuri de barbati si femei, si sincer nu vreau asta.
Oricum, mi-ar placea sa mai fim copii, sa ne mai bucuram de lucrurile marunte si incoente, sa apreciem cu adevarat pe cineva care ne ofera in ziua aceasta un simplu martisor.. dovada a dragostei, prieteniei, a inceputului sau mentinerii unei relatii.
Cu toate cuvintele ironice sau mai putin ironice, in afara scepticismului, speram ca ziua asta sa aduca fericire, caldura, zambete. :)


Deny&Blondy