vineri, 13 iulie 2012

Those are the days..

Nu-i nimic aici ca sa ma mai faca sa zambesc si nimic care sa ma multumeasca. Nu pot sa fiu altfel decat cum vor ei sa fiu, cum ma fac ei sa fiu. M-am avantat in lumea asta vicioasa care imi distruge substraturile si gandurile bune, lumea care imi construieste o alta fata care nu e altceva decat o simpla si banala aparenta. Nu ma gandesc decat la faptul ca trebuie sa fiu prima si sa supravietuiesc. Mi-am construit o lume iluzorie care sta sa se prabuseasca la cea mai mica atingere. Am pus multe caramizi care tot s-au inaltat si nu am mai vazut nimic, nici macar pe mine. Unde eram? M-am mintit ca ma schimb, dar nu am facut-o. Unde mi-e vointa? Ma mint mereu si ii mint si pe cei din jurul meu. De ce fac asta? De ce mai zambesc cand imi vine sa plang? De ce nu plang? De ce nu urlu pana cand cineva ma aude? … Poate ca nu e nimeni acolo.
Totusi, observ cu stupoare ca in jurul meu e doar o lume de consum si nimic mai mult. Minciuni peste minciuni, greseli peste greseli, oameni care nu au demnitate, nu au orgoliu, nu le pasa de nimeni, care calca in picioare, absolut niste javre.
Ma gandesc ca inima unui om nu e atat de puternica incat sa reziste tentatiilor..nicio inima, dar niciuna. M-am legat atat de tare de lucrurile concrete incat am uitat sa-I daruiesc sufletului meu sperantele si emotiile de care are nevoie. Nu pot sa i le dau decat in preajma cuiva care face acelasi lucru, altfel… ma pierd!

(Blondy)

This is it.

Ne-am plictisit sa fim copii si ne-am grabit atat de tare sa ajungem adulti, ca sa ce? Sa ne lovim cu capul de greutati si sa constatam ca tanjim sa fim din nou copii. Ne gandim atat de tare la viitorul asta nesigur si schimbator, incat uitam sa apreciem ce traim in fiecare zi pentru ca actiunile de azi, vor avea consecintele de mai tarziu. Ne sacrificam sanatatea pe niste vicii prostesti si fara rost sau mai rau: ne dam sanatatea pentru a face cati mai multi bani, care nu ne vor mai ajuta mai tarziu sa o recuperam. Si da, uitam sa iubim, oameni buni, uitam sa pretuim pe cineva de langa noi sau il ignoram din varii motive...
Blondy

miercuri, 15 iunie 2011

Timeless.

E varsta asta oribila la care visam prea mult, gandim prea putin, iubim prea mult.
E timpul pentru greseli pe care nu mai putem sa le indreptam decat cu multa staruinta, e momentul sa ne indragostim lulea si sa ne pierdem capul de la atata iubire.
E timpul sa gresim, sa gresim, sa gresim pentru ca intr-un final cand o sa fim intrebati ce vrem sa stim raspunsul si sa nu ne fastacim!
Asta e imperativ!

Blondy

luni, 23 mai 2011

Untitled III

E momentul ala din viata in care iti dai seama ca nu ai realizat nimic, ca viata merge pe langa tine, tu te duci pe langa ea si tot asa. E momentul in care zici: “trebuia sa fac lucrul ala, era foarte bine daca il faceam...Ce prost am fost!” Te gandesti ca timpul, dusmanul tau ti-a luat-o inainte, ca lucrurile esentiale nu au fost facute la timpul lor si ca o sa te trezesti singur, imbatranit si incapabil sa mai faci ceva.
E momentul in care ceri iubire si nu ti se iubire. Cand esti capabil pentru prima data sa iti lasi sufletul deschis, dar nimeni nu e acolo ca sa ti-l umple cu un strop si dupa iar o sa te inchizi in globul tau de cristal.
E momentul in care te copleseste atat de tare privirea unui om, incat te simti pierdut si nu-ti mai gasesti cuvintele, ca sa gasesti pe altul ca sa te trezeasca la realitate prin cuvintele sale dure.
E momentul in care spui "nu mai pot", dar continui sa faci acelasi lucru la nesfarsit doar sa iti arati tie ca inca mai ai vointa necesara pentru a duce la bun sfarsit o lupta. Atunci realizezi ca ai putut mai mult decat te asteptai.
E momentul in care iti dai seama ca nimic nu dureaza o vesnicie, ca totul se preface, totul trece, totul moare “ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alţi oameni.”
Blondy

miercuri, 18 mai 2011

Words..

Spui mereu ca femeile sunt materialiste, dar recunoaste ca prin asta iti acoperi greselile.. niciodata nu ai incercat sa cauti altceva, sa o cauti pe cea care chiar te-ar accepta fara sa stie cati bani ai in portofel, cate masini ai, cate vile detin parintii. Ti-au placut mereu cele usor de cucerit, iar de celelalte ti-a fost teama.. pentru ca poate in strafundul tau stiai ca de acea persoana te vei indragosti cu adevarat. Nu ai lasat niciodata sa-ti arate ca ar putea sa vrea mai mult decat bani, nu te-ai gandit niciodata ca te-ar vrea pe tine. Pentru ca ti-e frica.. sa te lasi cucerit sau ti-e tema ca nu o poti cuceri.
Si chiar daca acum o compari cu celelalte intr-o zi iti vei da seama ca ai gresit.. Ca puteai sa ai totul, dar pur si simplu te-ai crezut prea barbat sa incerci sa o descoperi cu adevarat...

By Deny

vineri, 29 aprilie 2011

For me

Pana cand? Sau de acum ce?
De acum ce? ... de acum nu stiu... de acum altfel.
De cate ori ti-ai ales un alt drum si de cate ori ai stiut ca e cel bun?
Nu am stiut ca e bun, doar STIU ca imi doresc sa fie altfel. Nu conteaza cat se schimba, conteaza sa fie genial de bine.
Blondy

miercuri, 27 aprilie 2011

Aproape...

Sunt vraiste. Sunt cu lacrimi in ochi si cu laptopul in brate, cu telefonul in mana si cu sufletul la gura. Tot ce imi mai lipseste sunt o sticla de Absolut, un pachet de tigari si bomboane raffaelo. Totul in jur e atat de dezordonat si niciodata nu a fost asa; cartile imi sunt dezordonate, patul, dulapul, gandurile nu mai sunt deloc la locul lor. Iar afara o sa ploua. Perfect. Acum sa cred ca “cei de sus” s-au pus in concordanta cu starea mea?! Ar trebui sa fie tunete si fulgere, macar ei sa exprime ce eu nu pot, ce nu imi permit.
M-am imbatat destul cu visul asta, caruia nu ii mai caut un sens, motive etc. E timpul sa trec la altul, dar e greu. E greu sa lasi un vis neimplinit si sa cauti altul, fiindca nu ai cum sa cauti o alta performanta cand cealalta e neincheiata. Asta suntem noi: ansamblul tuturor viselor implinite, tuturor performatelor la care ajungem, si al celor la care speram sa ajungem.
Degeaba mai incerc sa zbier cand nu ma aude nimeni, cand nu ma aude cine trebuie. Unele pagini de jurnal au ramas absolut goale, iar pe unele sunt scrise doua trei randuri. Asta imi trebuie daca visez la ce nu trebuie!
Ma bucur ca in sfarsit stau cu mine. La urma urmei, n-o sa ma iubeasca nimeni la fel de mult cat ar trebui sa ma iubesc eu.



(Si iti multumesc, D.!!)
BLondy