Up and Down.

Au fost momente in viata mea in care m-am pierdut printre vorbe si idei ca sa pot sa imi dau seama ca ce trebuia zis trebuia sa vina din suflet. M-am ratacit printe amintiri, ca sa pot descoperi ca mi le-am amintit numai pe cele frumoase si niciodata pe cele urate. Mi-am ascuns gandurile pentru ca ceilalti sa vada ca sunt puternica, si mi-am dat la o parte supararea ca sa ii pot face pe altii fericiti. Mi-am recapatat sperantele ca sa pot merge mai departe, chiar daca undeva, ceva ma dadea inapoi. Am pasit aproape intotdeauna alaturi de cineva care m-a facut fericit si de cateva ori alaturi de dusman..si poate m-am alaturat lui pentru ca am vrut sa vad cum este de cealalta parte. Am iesit mereu inainte cand am avut ceva de spus si mi-am sustinut cu tarie opinia chiar daca stiam ca am de infruntat o armata. M-am uitat intotdeauna la ce am vrut si nimeni nu m-a putut obliga sa privesc in alta parte decat cea dorita. Am lasat frau liber imaginatiei ca sa pot iesi din monotonia si durerea care ma inconjoara si o zaresc pe fetele oamenilor din jurul meu. Am lasat sa zboare “negrul” din mine, pentru ca era de nesuportat. Mi-am pupat amicii, si am imbratisat intotdeauna prietenii. Am urlat din rasputeri ca sa pot vedea un altul care face acelasi lucru si sa nu ii mai fie teama sa “comita” lucrul asta. Am stat in umbra atunci cand mi-a fost teama..si nesigura de fortele mele. M-am transformat in gheata atunci cand am zarit rautate in jurul meu. M-am uitat de fiecare data la detaliile marunte pentru ca am descoperit ca ma lumineaza de fiecare data. Nu stiu de cate ori am privit in adancul sufletului, dar sunt sigura ca instinctiv am respins pe cei care “aveau ceva…”Am ascultat melodia noastra intr-un moment de cumpana si am fost pusa imediat cu picioarele pe pamant. Am dansat si eu odata un dans al slabiciunilor, si cred ca inca il mai practic din cand in cand. Am urmat calea apelor pentru ca au o curgere continua si nimic nu le sta in cale. Mi-a placut sa vad intodeauna lemnele care ard si sa vad cum se fac scrum, pentru ca sunetul era ca cel al vietii: la inceput puternic, iar dupa din ce in ce mai stins. Am invidiat mereu pe cei care erau mai puternici decat mine si care stateau mereu cu capul sus. Am urat intotdeauna pe cei care au facut pe altii sa planga. Mi-am inselat sperantele cu cineva care nu merita si am incercat sa ma conving ca merita. Mi-am pierdut rabdarea atunci cand am observat ca acel ceva nu mai venea. Mi-am pierdut controlul mainilor, ca sa pot elibera “porumbeii din capul meu” :P
Am realizat ca de-a lungul vietii poti intampina multe greutati(probabil ca vor fi altele si mai grele..), dar nu poti sta suparat de fiecare data cand tristetea te apasa. Preferabil este sa ridici capul sus si sa mergi mai departe sau sa incerci sa infrunti ce iti este dat. Suntem niste actori foarte buni in aceasta lume mare si mincinoasa, si daca stau foarte bine sa ma gandesc, ne putem minti pe noi insine mai bine decat pe altii. Confundam foarte des tristetea cu fericirea, trecem foarte repede de la o stare la alta, stabilim relatii intre diferitele probleme care ne-au cauzat tristetea, incercam sa tragem niste concluzii amare, ne ofilim printre amintirile dureroase, plangem si ne vaitam, dar putini dintre noi incearca sa depaseasca momente si sa infrunte situatia! Toti vrem fericire si iubire, dar nu stiu cati dintre noi au facut ceva in privinta asta..nu stiu cati dintre noi au fost optimisti si mai ales nu stiu cati dintre noi au facut ceva concret pentru asta. Suntem prea lenesi si pesimisti sa zambim cuiva. Nu o sa pice fericirea din cer, de altfel nici iubirea nu o sa vina cu sagetile magice ale lui Cupidon! Avem un destin, un scenariu ne este undeva scris, dar asta nu inseamna ca trebuie sa stai sa il astepti pe Fat Frumos pe o banca in parc. In primul rand ca o sa faci turturi, in al doilea rand o sa faci panze, in al treilea rand o sa te ofilesti si in ultimul rand..cand cineva s-a sinchisit sa te observe, tu o sa fi mult prea emotionat/a si o sa iti dai duhul de la prea multa uimire. Si ca veni vorba de fericire...fericirea nu cred ca inseamna tutunul si alcoolul care te duc in 4 lemnisoare acolo jos, de tanar. Sa incercam sa cautam fericirea in lucrurile de durata, in lucrurile marunte si in lucrurile care uneori pot parea fara sens.

_____

Niciodata nu am putut sa scriu fara sa fiu critica, rea, anti-sociala, agresiva:D sau cum vreti sa ma numiti. Nu pot scrie ca buburuza mea Deni, care isi depune sentimentele pe aici. Eh..dar stiu ca ma iubeste asa cum sunt. :*

(by bebe)