Impreuna.

[Printre picaturi de cafea si lacrimi, franturi de muzica si zgomotul masinilor, o bucatica de ciocolata si un pahar cu apa, iti completez postul, draga prietena. Tocmai ma apucam sa scriu ceva pe blog si nu stiam cum sa-mi aranjez ideile, cum sa scriu, sub ce forma..etc, dar uite ca o sa termin ce ai inceput tu.. Dar inainte de asta, te intreb: unde esti? Ce faci? Cum te simti? Mi-e dor sa iti simt sufletul alaturi de al meu, sa respiri langa mine, sa ne jucam in timpul orelor. Mi-e dor de liceu, si nu in sens general, ci doar franturile de timp petrecute cu tine. Ce repede a trecut… Si da, ai dreptate…
(Deni)…pasim intr-o lume total necunoscuta.. o lume in care oamenii sunt diferiti, au alte ganduri, asteptari, viseaza un alt vis decat cel pe care il visam noi.. Ne pare ca lumea e necunoscuta pentru noi, dar nu cumva noi suntem cei necunoscuti pentru ea? Nu cumva noi dereglam cursul normal al ei? Nu cumva noi dereglam timpul..?
(Oana): Noi dereglam totul, pana ajungem sa ne dereglam pe noi insine, sa ne cufundam in durere, doruri, ganduri care nu sunt ale noastre, greutati si alte lucruri cu care vom ajunge sa ne complacem. Totul e asa ciudat, nici nu stii ce ti se va intampla maine, nici nu stii cum te vei trezi, nu poti planifica nimic..fiindca se poate schimba intr-o fractiune de secunda. Oare vom reusi sa realizam tot ce ne-am propus?
(Deni): Cunoastem dintr-o data oameni noi.. se infiripa alte legaturi, alte prietenii, traim dintr-o data alte flirturi, alte ochiade.. parea ca am depasit acel moment in care totul se repeta.. dar nu cumva viata e doar o repetare a momentelor? Nu cumva tot ce traim acum o sa traim si peste cativa ani numai ca in jurul nostru vor fi alti oameni.. pentru ca in timp riscam sa ii pierdem pe ceilalti?
(Oana): Cu siguranta totul se repeta, intr-un mod ciudat, dar se repeta. Suntem intr-un cerc din care parca nu vom iesi, nu ne vom elibera decat in momentul in care, poate, nu vom mai fi. Uneori traim la intamplare, alteori planificat, nici nu stiu cum e mai bine. Parca dintr-o data iti este dat peste cap totul, chiar si dintr-o mica “greseala”. Uneori prefer sa stau linistita si sa nu mai actionez in nici un fel, fiindca mi-e frica sa nu-I pierd pe ceilalti.(stii asta)
(Deni): Cateodata stau si ma gandesc cum ar fi sa privesc toti oamenii de undeva de sus, sa le privesc miscarile, sa stiu ce e in sufletul lor.. sa fiu cea care ii impinge mai departe atunci cand fac un pas inapoi de teama.. si probabil ca mi-ar placea si mie sa fie cineva care sa ma indrume sa merg mai departe atunci cand gresesc.. sau cand imi pare ca gresesc..Pare ca traim intr-o lume necunoscuta..si totusi atat de cunoscuta..
(Oana): Stii doar ca noi suntem doar niste papusi de plastic in mainile Lui, dansam intr-un vals al pasiunii, durerii, fericirii, iar uneori chiar incurcam rau de tot pasii. Nu stim nici pe jumatate din cate credem ca stim, uneori traim doar prin vise, alteori ne prefacem ca traim..dar ASTA E VIATA!


(Deni si Oana)