Untitled II

Azi spun ca nu mai pot si nu mai vreau!
M-am saturat sa aud din stanga si din dreapta, dimineata si seara, pana si la masa sa se vorbeasca de politica de azi, de politicienii incompetenti, de disputele dintre masa de populatie razvratita pe buna dreptate si oamenii care ne conduc.
Mi-a ajuns sa vad atatia oameni suferinzi, care de-abia traiesc de pe o zi pe alta si oamenii care se lafaie in sute de milioane fara sa le pese de nimic.
Chiar nu mai vreau sa simt la fiecare metru ca masina se zgaltaie din cauza gropilor de pe carosabil.
Nu mai vreau sa simt aerul poluat de numarul din ce in ce mai mare al masinilor si de gunoaiele care se arunca in fiecare zi pe strazi.
Mi-e mila sa vad ca se taie ilegal atatia copaci, ca se maltrateaza atatea animale, ca oamenii au devenit asa dusmanosi.
Observ cu stupoare ca nu stiu cati dintre noi, tinerii, vedem in fata ochilor un viitor stralucit, doar daca nu plecam in alta tara.
Suntem saraci din punct de vedere material, dar si mai saraci suntem din punct de vedere spiritual.Suntem saraci cu duhul si nimeni nu poate nega asta, fiindca am ajuns sa dam la o parte pe cei care ne sunt aproape ca sa demonstram ca putem singuri; am ajuns sa ii injuram pe cei care ne spun o vorba buna si ne dau un sfat potrivit. Suntem niste oameni ipocriti atunci cand ne tradam prietenii, cand incercam sa capatam ceva ce nu ne apartine, cand alungam pe cineva din simplul fapt ca ne-am plictisit.
C'est la vie!

(Blondy)

HIHI. :)

Chiar daca nu e primavara de ziua ta, chiar daca nu ti-am mai vazut demult ochii de pisica plouata, chiar daca ti-e capul plin de mate si bio, iti doresc ca totul sa fie asa cum vrei tu, sa fie plin de zahar, sare si piper, iar tu sa fii cea mai buna.
La multi ani, A. !

(Blondy)

Special

Imi incep postul prin a recunoaste ca am fost un copil mult prea visator si mult prea naiv si se pare ca odata cu trecerea anilor m-am maturizat..mult! De ce am inceput in felul acesta? Pentru ca am citit acum cateva minute randuri scrise de cand eram mai mica, randuri care contineau atata incocenta, atata neinsemnatate.. pretindeam sa stiu ce inseamna sa iubesti, ce inseamna sa fi ranit.. cand ceea ce simteam eu era doar o necunostiinta a gandului si a inimii.. o imaturitate a lor sa zicem asa.
Nu spun prin asta ca am ajuns la varsta intelepciunii si a cunoasterii totale.. nici pe departe.. asta ar insemna sa nu fi evoluat deloc.. ar fi un gest prostesc.. Sunt doar in perioada in care simt ca ma pot bucura de "pasii in doi", de prezenta prietenilor mei poate putini dar cei mai buni(in toate sensurile), de ratiunea care inca mai invata sa imparta lumea intre oameni valorosi si oameni.. de nimic...
Simt ca pana acum, in viata mea, s-au scurs toate lucrurile cu un rost.. marturisirile despre baieti, convorbirile la telefon uneori stupide si interminabile, pranzul de la scoala, mi-au adus-o alaturi pe ea(my special friend), invatatul cand altii se distrau( si nu ca o tocilara) m-au adus unde sunt acum, asteptarea pentru cineva potrivit mi l-a adus pe el... si toate astea presarate cu momente de neuitat din copilarie, cu putinii, dar valorosii mei prieteni.. ma implinesc.. Iar implinirea asta nu mi-o poate lua nici cel mai aprig dusman.. pentru ca ce e in inima si in trecut e imposibil de furat...


By Deny

Untitled.

Ma simt ca un scriitor care e intr-o pasa proasta, care nu are inspiratie si care are cuvintele in minte, dar nu poate sa le puna pe hartie. Ma simt inutila in perioada asta seaca, parca toate ideile m-au parasit, parca primavara nu mai vine deloc. Parca nu imi mai place nimic din ce fac, nu mai vreau sa aud nimic de la cei din jur, nu mai vreau sa vad pe nimeni. Nu stiu incotro sa o apuc, nu stiu nimic. Nu-mi place sa vad cum visurile mele/noastre o sa se stinga si o sa ajung un om obisnuit.
Am obosit facand NIMIC, am obosit sa alerg dupa un ideal care o sa dispara la prima batere de vant.
Mereu zic ca o sa fie bine, ca o sa pot, dar nu pot. Nu pot sa nu lupt pana la capat, chiar daca stiu ca nu o sa fie nimic.
Printre randurile amare, si gandurile seci si rele, imi amintesc doar atat: "FII TU BUN!"


(Blondy)

Eu si oamenii din jur...

Remarc din ce in ce mai des ca oamenii sunt rai.. incearca sa ii murdareasca pe altii cu noroi numai ca sa para ei mai curati.. Vor sa ne fure fericirea pentru ca ei nu sunt in starea sa-si creeze propria fericire, sunt prea rai, marlani, invidiosi ca sa mai aprecieze miciile bucurii.. Si cine sunt ei sa se puna in calea noastra? Cine sunt ei sa ne faca sa plangem,cei care calca peste munca parintilor nostri care incearca sa ne fie bine..?
Intr-o lumea ca asta, care pare mai degraba jungla, cica ar trebui sa faci totul ca sa-ti fie bine.. dar daca l-ai rani pe cel de langa tine.. daca i-ai intoarce spatele aceluia care ar avea nevoie de tine, te-ai inumara printre cei fara valoare...
Am invatat ca niciodata bucuriile nu tin doar de tine.. tin si de ceilalti din jur.. un zambet sincer de dimineata, o cafea bauta cu o prietena, imbratisarea unui copil, toate astea si multe altele iti vor inveseli ziua...
E adevarat ca ti se face sila de unii oameni din jur, dar eu cred ca acesti oameni sunt fara valoare, ca sunt papusi goale manevrate de material.. care cersesc atentie si doar atat.. Dar trebuie sa inveti/invatam sa ocolim buruienile si sa alegem florile.. ca doar acelea emana adevarata frumusete..


By Deny

Sorry.

Imi cer scuze pentru ultimele posturi..au fost destul de vulgare, agresive, triste... Si desigur ca nu au cum sa fie altfel din moment ce starea mea de spirit nu e alta. Mintea imi zvacneste de ura si resentimente, de stari contradictorii. Nu mai pot face ceva fara sa am o doza, cat de mica, de ura si de rautate. Si da, dupa cum ai spus tu, sunt rezultatul a tuturor celor din jurul meu, si nu cei apropiati, pentru ca mai sunt putin, ci a celor de care mi-e scarba. Mi-e aproape imposibil sa dau uitarii totul, mi-e aproape imposibil sa ma prefac ca totul e ok. It isn't.
In fine, de azi incerc sa redevin eu, fata/femeia fericita care eram inainte, sa aruncam intr-un folder melodiile triste, sa dam delete la persoanele neimportante, sa ma concentrez pe ceea ce conteaza si pe ce-mi doresc.

(Blondy)

....

...Si imi pare rau ca nu mai stiti sa apreciati ce aveti langa voi. Mi-e scarba sa vad atatia in jurul meu care se zbat pentru lucruri de nimic si fac niste lucruri doar ca sa se bage in seama. (Oare atat de putin ii duce mintea?) Mi-e mila sa vad pe unii care spun niste cuvinte al caror inteles nu-l stiu, doar de dragul de a parea inteligenti. Dar si mai mila mi-e de cei care uita pe cei care le-au fost alaturi, de cei care mereu au fost acolo cand au avut nevoie. Dar asa suntem noi, ii uitam pe ei, iar in cel mai rau caz o sa ne aducem aminte cand nu o sa mai fie langa noi si cand nu o sa mai fie cineva care sa ne sara in ajutor.
Dar asa stau lucrurile, e doar un ciclu neintrerupt: ne trezim, fumam o tigara, bem, mancam, facem sex, ne intalnim cu un tovaras, doi - s-a terminat ziua... si am uitat sa zambim si sa apreciem.



(Blondy)