Timeless.

E varsta asta oribila la care visam prea mult, gandim prea putin, iubim prea mult.
E timpul pentru greseli pe care nu mai putem sa le indreptam decat cu multa staruinta, e momentul sa ne indragostim lulea si sa ne pierdem capul de la atata iubire.
E timpul sa gresim, sa gresim, sa gresim pentru ca intr-un final cand o sa fim intrebati ce vrem sa stim raspunsul si sa nu ne fastacim!
Asta e imperativ!

Blondy

Untitled III

E momentul ala din viata in care iti dai seama ca nu ai realizat nimic, ca viata merge pe langa tine, tu te duci pe langa ea si tot asa. E momentul in care zici: “trebuia sa fac lucrul ala, era foarte bine daca il faceam...Ce prost am fost!” Te gandesti ca timpul, dusmanul tau ti-a luat-o inainte, ca lucrurile esentiale nu au fost facute la timpul lor si ca o sa te trezesti singur, imbatranit si incapabil sa mai faci ceva.
E momentul in care ceri iubire si nu ti se iubire. Cand esti capabil pentru prima data sa iti lasi sufletul deschis, dar nimeni nu e acolo ca sa ti-l umple cu un strop si dupa iar o sa te inchizi in globul tau de cristal.
E momentul in care te copleseste atat de tare privirea unui om, incat te simti pierdut si nu-ti mai gasesti cuvintele, ca sa gasesti pe altul ca sa te trezeasca la realitate prin cuvintele sale dure.
E momentul in care spui "nu mai pot", dar continui sa faci acelasi lucru la nesfarsit doar sa iti arati tie ca inca mai ai vointa necesara pentru a duce la bun sfarsit o lupta. Atunci realizezi ca ai putut mai mult decat te asteptai.
E momentul in care iti dai seama ca nimic nu dureaza o vesnicie, ca totul se preface, totul trece, totul moare “ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alţi oameni.”
Blondy

Words..

Spui mereu ca femeile sunt materialiste, dar recunoaste ca prin asta iti acoperi greselile.. niciodata nu ai incercat sa cauti altceva, sa o cauti pe cea care chiar te-ar accepta fara sa stie cati bani ai in portofel, cate masini ai, cate vile detin parintii. Ti-au placut mereu cele usor de cucerit, iar de celelalte ti-a fost teama.. pentru ca poate in strafundul tau stiai ca de acea persoana te vei indragosti cu adevarat. Nu ai lasat niciodata sa-ti arate ca ar putea sa vrea mai mult decat bani, nu te-ai gandit niciodata ca te-ar vrea pe tine. Pentru ca ti-e frica.. sa te lasi cucerit sau ti-e tema ca nu o poti cuceri.
Si chiar daca acum o compari cu celelalte intr-o zi iti vei da seama ca ai gresit.. Ca puteai sa ai totul, dar pur si simplu te-ai crezut prea barbat sa incerci sa o descoperi cu adevarat...

By Deny

For me

Pana cand? Sau de acum ce?
De acum ce? ... de acum nu stiu... de acum altfel.
De cate ori ti-ai ales un alt drum si de cate ori ai stiut ca e cel bun?
Nu am stiut ca e bun, doar STIU ca imi doresc sa fie altfel. Nu conteaza cat se schimba, conteaza sa fie genial de bine.
Blondy

Aproape...

Sunt vraiste. Sunt cu lacrimi in ochi si cu laptopul in brate, cu telefonul in mana si cu sufletul la gura. Tot ce imi mai lipseste sunt o sticla de Absolut, un pachet de tigari si bomboane raffaelo. Totul in jur e atat de dezordonat si niciodata nu a fost asa; cartile imi sunt dezordonate, patul, dulapul, gandurile nu mai sunt deloc la locul lor. Iar afara o sa ploua. Perfect. Acum sa cred ca “cei de sus” s-au pus in concordanta cu starea mea?! Ar trebui sa fie tunete si fulgere, macar ei sa exprime ce eu nu pot, ce nu imi permit.
M-am imbatat destul cu visul asta, caruia nu ii mai caut un sens, motive etc. E timpul sa trec la altul, dar e greu. E greu sa lasi un vis neimplinit si sa cauti altul, fiindca nu ai cum sa cauti o alta performanta cand cealalta e neincheiata. Asta suntem noi: ansamblul tuturor viselor implinite, tuturor performatelor la care ajungem, si al celor la care speram sa ajungem.
Degeaba mai incerc sa zbier cand nu ma aude nimeni, cand nu ma aude cine trebuie. Unele pagini de jurnal au ramas absolut goale, iar pe unele sunt scrise doua trei randuri. Asta imi trebuie daca visez la ce nu trebuie!
Ma bucur ca in sfarsit stau cu mine. La urma urmei, n-o sa ma iubeasca nimeni la fel de mult cat ar trebui sa ma iubesc eu.



(Si iti multumesc, D.!!)
BLondy

Life.. is life..

Ne credem din ce in ce mai civilizati, mai moderni, tindem mereu sa fim in pas cu moda.. si sa cerem intotdeauna dreptate. Pretindem ca suntem educati si ne razvratim cand cineva face greseli gramaticale, renegam satul pentru ca cei de la oras ne numesc "tarani" si consideram asta o jignire, ne laudam ca mergem la facultatile cele mai prestigioase si spunem ca invatam din greu, pentru ca lumea sa ne compatimeasca. Jucam un meci al aparentelor, pentru ca am devenit umbre.. care intorc spatele traditiei, si imbratiseaza orice e la moda, prindem orice altii arunca la gunoi, ne multumim cu lucrurile folosite ca niste cersetori..
Ne strambam cand vedem batrani fara putere si radem cand abia isi mai pot duce trupul, fara sa intelegem ca asa este soarta tuturor. Agresam verbal pe cei care sunt bolnavi, pentru ca e bine sa ne simtim noi sanatosi, de parca sanatatea ar fi un premiu.
Ii etichetam pe aceia care au gresit si le intoarcem spatele atunci cand au nevoie de iertare, pentru ca ne consideram prea intelepti sa le oferim un moment de intelegere.
Afirmam cu tarie ca nu suportam criminalii.. cand in '89 ne-am patat de sange.
Si daca m-ai intreba de ce pun pe hartie atatea cunvinte taioase, as spune ca m-am saturat sa vad cum batranii sunt agresati si nu sunt ascultati doar pentru ca vremea, munca si-au spus cuvantul pe trupul lor, m-am saturat sa vad cum tineri care se straduiesc cu adevarat nu au sanse egale cu cei care care au putere financiara, cum mii de copii se multumesc cu jocurile imaginare, pentru ca lumea reala nu a putut sa le ofere jucarii..
Toti acesti oameni.. manati de munca, greutati, care stiu sa aprecieze cele mai simple gesturi.. ei ar trebui sa ne faca sa ne rusinam cand suntem prea mandrii de noi, cand ne laudam cu ce-au parintii nu cu ce avem prin forte proprii, cand intoarcem spatele celor care au nevoie cu adevarat de sprijinul nostru..


By Deny

For you, my friend

Poate ca deseori ti se pare ca usile se inchid doar in fata ta si ca oricat de mult ti-ai dori rezultatul nu va coincide cu asteptarile. Poate ti se pare ca faci parte din oamenii aceia care trebuie sa se multumeasca cu putin si sa nu se astepte la fericirea deplina... Poate ca te-ai saturat sa strigi in van si el sa nu te auda..
Si daca nu simte fiori atunci cand il privesti si nu arde de dorinta atunci cand stai langa la el.. atunci e un prost! Pentru ca nu stie ca pentru el ai face orice si oricat de mult ar suferi tu ai fi acolo sa ii alini durerea. Si dintre toate pe care le are in jur, tu esti cea care il iubeste si nu pentru trup, ci pentru suflet, pentru putinile momente in care te face sa te simti speciala..
Si te intrebi in fiecare zi ce rost are sa te mai gandesti la el, sa ii mai vorbesti si spui mereu ca e ultima oara.. dar n-ai descoperit niciodata acest final. Dar sansa pe care i-o dai zilnic reprezinta uciderea treptata a unei parti din tine,iar aia e increderea.. pentru ca niciodata nu vei mai avea increderea sa te lasi cucerita de un altul care poate chiar merita..


By Deny

Born this way

Nu vreau egalitate.

Nu vreau sa stiu sa-mi repar masina, sa vopsesc gardul sau sa tund gazonul.Nu vreau sa beau bere si sa mi se faca mustata de la spuma. Nu vreau sa ma imbat si sa vorbesc aiurea. Nu vreau sa duc micul dejun la pat. Nu vreau sa intorc capul dupa sexul opus pe strada si sa claxonez. Nu vreau sa conduc masina cu tine in dreapta. Nu vreau sa cumpar eu flori, bijuterii, cadouri scumpe. Nu vreau sa-mi deschid singura usa. Nu vreau sa imping eu carutul cand mergem la cumparaturi. Nu vreau sa te invit eu in oras. Nu vreau sa iti fac serenade. Nu vreau sa imi pice parul in timp. Nu vreau sa fac burta (de la bere sau din cauza varstei). Nu vreau sa merg la sala ca sa fac „patratele”. Nu vreau sa fac pe indiferenta cand ma superi. Nu vreau sa ma trezesc mereu in alt pat. Nu vreau sa am nici macar sentimentele tale. Nu vreau sa nu ma intrebi de ce am venit la 4 dimineata acasa. Nu vreau sa imi permiti sa zbier la tine. Nici macar nu vreau sa am libertatea sa fac ce vreau. Nu vreau sa nu imi dai mesaje din senin. Nu vreau sa-ti zic ca nu pot in seara asta, sunt obosita.

Nu vreau egalitate cu tine, barbatule, pentru ca e prea minunat sa fiu femeie.


(Blondy)

Vreau..

Vreau sa pasesc in talpile goale pe nisipul fierbinte, sa simt cum vantul se joaca prin parul meu lung, cum valurile marii imi mangaie piela. Vreau sa stau sub cerul senin si sa visez, sa las in urma lumea.. si sa ma pot bucura de un moment daruit mie..
Vreau sa-ti aud pasii venind, dar sa nu ma trezesti din visare, ci sa-mi apuci mana calda si sa mi-o strangi, ca sa ma simt ocrotita de orice pericol.. caci, chiar daca vreau sa par singura.. niciodata nu e adevarat, asa ca ramai pentru totdeauna.
Vreau sa-mi cant fericirea, ca sa o auda si altii, dar sa nu mi-o rapeasca..
Vreau sa fie vara si sa fiu cu tine, indiferent de locul in care ma aflu, pentru ca ochii mei nu pot fi mai limpezi, iar zambetul meu mai profund decat cand cineva ma face fericita..




By Deny

Lumea noastra II

Recunosc ca in ultimul timp am avut parte de mult dezamagiri privind oamenii.. Poate ca asta inseamna maturizarea, sa privesti dincolo de aparenta si sa-ti dai seama ca nimeni nu s-ar sacrifica pentru tine. Si daca asta inseamna.. atunci ma pot considera o imatura pentru toata viata, caci eu nu vreau sa traiesc asa! Nu vreau sa trec pe langa persoane cunoscute si sa ma uit in alta parte, prefecandu-ma ca nu le cunosc.. nu vreau sa devin o materialista care se pierde printre bani si ajunge singura, nu vreau sa privesc cu superioritate copii bolnavi doar pentru ca sunt eu sanatoasa..
De ce ar mai conta frumusetea fizica daca ea ne este umbrita de hidosenia interioara, pentru ce ar mai conta un trup frumos daca sufletul s-ar zvarcoli in el de ura si resentimente..
Si daca asta inseamna realitate, sa ne traim viata cu ignoranta, atunci ma pot considera un intrus,caci nu ma regasesc aici..

By Deny

Tipic

Clipe regretate si cuvinte nerostite, momente frumoase si fraze memorate, cu astea ai ramas si pentru astea te intorci in trecut. Asta faci zi de zi, te raportezi la un moment trecut, te raportezi la o persoana din trecut, dar uiti sa te bucuri de ce ai in prezent.

Devii ca un robot care ia viata doar cand iti amintesti clipe care te-au facut candva fericit.
Esti ahtiat dupa bani si faci totul ca sa ii poti obtine.
Daca nu esti norocos, dai vina pe destin.
Daca nu esti fericit, intrebi toti sfintii unde ai gresit.
Daca nu iti mai ajunge ce detii, cauti placeri trecatoare.
Daca nu ai curaj sa vorbesti deschis, trimiti un mail.
Daca ti se face vreun rau, trebuie sa te razbuni.
Daca ierti, esti considerat naiv si risti sa fii bataia de joc a altora.
Daca nu apartii unui grup, esti considerat antisociali.
Daca esti prea credincios, o sa ti se spuna ca esti un idolatrizant.
Daca iubesti, devii patetic.

De ce ti-e greu sa nu te mai gandesti la toate astea si pur si simplu sa fii tu si sa-ti tii viata in propriile maini?
De ce ti-e frica ca o sa iti fie ingraditata libertatea daca te iubeste cineva?
De ce uiti sa respecti pe cel care iti da respect?
De ce nu esti sincer cu cel care e sincer cu tine?
De ce nu ceri ajutorul daca ai nevoie? …Dar doar persoanelor potrivite.
De ce te subapreciezi/supraapreciezi?
De ce te abtii sa plangi cand lucrul asta e natural?
De ce ii permiti necuratului sa te necajeasca?
Doar atat ar trebui sa faci: sa multumesti, sa respecti, sa iubesti si sa fii credincios.

Blondy

Lumea noastra

"Trupul este purtatorul adevarului ascuns", asta am invatat astazi.. Cred ca stiam deja asta, numai ca nu puteam sa potrivesc cuvintele atat de bine. Ceea ce aratam in fiecare moment ne reprezinta pe noi.. privirea trista si ingandurata pe care o aveam de multe ori ne face sa fim catalogati drept melancolici, zambetul larg pe care-l afisam de fiecare data ne face sa fim fericiti.. hainele cu care ne imbracam in fiecare zi ne catalogheaza drept doamne sau "parasute".
Trupurile noastre au devenit ,pentru majoritatea, cale spre sexualitate, poate asa a fost mereu, dar parca mai ascuns. Ne jucam de-a vanatorii, dar de fapt cu totii suntem victimele.
Am decazut intr-o lume in care fetele de 10 ani au deja iubiti si declara infocate iubirea, sexul nu mai e un subiect tabu, ba mai degraba un subiect de barfa pentru toti copii, iar parintii.. se pierd pe undeva, autoritatea lor fiind calculata la 0.
Asta e lumea in care traim. O lumea a sexualitatii,a hainelor si a pozelor cat mai indecente, a site-urilor pentru agatat, a vocabularului vulgar, a lipsei constiintei..
Asta e lumea pe care noi, ei.. ne-am/ne-au creat-o!

By Deny

Tie.

Spune-mi de ce ti-e frica? De ce ti-e frica cand eu doar vreau sa raman aici cu tine?!
Nu as vrea sa spun ca “mereu”, pentru ca pana si mie mi-e frica de esec.

Fata de mine nu ar trebui sa ai un motiv sa faci anumite lucruri, fata de mine nu trebuie sa te ascunzi, fata de mine ar trebui sa te simti liber sa faci aproape tot ce vrei, fiindca eu vreau doar sa ramanem aici.
Lasa-ma pe mine sa te cunosc, nu-mi mai spune cum esti, nu-mi mai spune nimic.

Crezi in timp? Uite, timpul o sa le rezolve pe toate, timpul o sa te faca sa uiti, timpul o sa te ajute sa mergi mai departe…dar, dragul meu, nu-ti mai poate da ce nu ai apreciat la momentul potrivit.


(Blondy)

It was only just a dream...

Mi se pare din ce in ce mai mult ca lumea asta parca e o sala de teatru, iar noi suntem actorii..incercam sa ii pacalim pe ceilalti, dar de fapt ne pacalim pe noi. Nu mai suntem capabili sa credem in iubire pura, ci am inlocuit-o cu atractia. Ne permitem sa avem pe cineva in care sa ne bazam si vreo 2,3 pentru rezerve, si totusi nu suntem la un meci de fotbal.. suntem in viata...
Pe putini ii mai auzi vorbind de dragostea adevarata si incep sa ma intreb daca sunt prea creduli sau daca chiar exista si perfectiuni? Poate e doar o aparenta, dar pare ca tot ce cladim, cladim pe minciuna.. si la fel ca la domino se destrama repede.
Majoritatea am inlocuit iubirea cu atractia.. ne place mai mult sa flirtam prin priviri cu cel/cea care ni se pare irezistibila, decat sa ii acordam credit celui care ar fi pentru moment in stare sa dea totul ca sa ii dam atentie..
Si pentru cei carora nu li s-a destramat visul de a avea o viata fericita si de-al avea mereu pe cel ales alaturi, tind sa va sfatuiesc sa aveti grija, pentru ca oamenii se schimba si s-ar putea sa va surprinda atunci cand va lasa la greu.. mergand pe considerentul "oamenii sunt slabi"..
Recunosc ca si eu am crezut in idealism, dar ma conving din ce in ce mai mult ca a fost doar un vis fictiv pentru ca niciodata fericirea nu-ti va fi vesnica.. iar asta o vei realiza atunci cand vei intampia adevarata singuratate.

By Deny

Prezent-Viitor

Recunosc ca ma simt mic copil acum cand am citit articole scrise de oameni adevarati.. oameni care m-au facut sa ma intreb daca vreodata voi ajunge sa impresionez si eu pe cineva asa cum o fac ei.. oameni care stiu sa descopere adevarata realitate, sa o puna pe hartie si sa o presare cu picaturi din experienta lor personala. Tocmai acestia ma fac sa-mi fie frica de stagnare, de impas, de obstacole.. ca nu cumva sa gresesc si sa raman un om printre alti oameni, valorat de cei din jur, dar nu si de el insusi. Eu nu vreau sa fiu asa!
Nu ma intelegeti ca mi-as dori sa devin o vedeta de Tv sau de cinema.. caci nu e dorinta mea nici pe departe.. as vrea doar sa-mi gasesc adevarata chemare ca sa ajut.. ca sa simt acea multumire in inima atunci cand inchid ochii seara si sa ma trezesc dimineata cu convingerea ca voi putea schimba ceva in lumea asta trista..
Nu stiu ce-mi rezerva viitorul.. si daca as putea sa aflu sincer nu cred ca m-as incumeta sa fac asta, caci mi-ar fi frica de ceea ce ar urma.. probabil ca nu m-as mai ambitiona sa lupt, ci as fi asemenea unui om nestiutor care zice "asa trebuia sa se intample"...
Nu vreau sa ma trezesc la 50 de ani si sa nu fiu nemultumita de deciziile mele.. sa vreau sa dau timpul inapoi, ceea ce este imposibil.. Vreau doar sa-mi gasesc calea.. acea cale care sa ma implineasca prin cei din jur...


By Deny

Martie

Eu sunt si cred ca voi fi intotdeauna sceptica. Spun asta pentru ca azi e 1 martie si nu cred ca ziua aceasta mai are aceleasi conotatii pe care le avea odinioara. Cine se mai gandeste acum la semnificatiile profunde ale martisorului, cand toti suntem preocupati si acaparati de curentul comercializarii? Cine se mai gandeste atunci cand cumpara o floare pentru mama/iubita/sotie ca ea e menita sa aduca primavara?
In fiecare an vad cum martisorul traditional evolueaza.. de la farduri la genti, de la genti la bijuterii si asa mai departe; iar daca cumva barbatul daruieste un simplu martisor, femeile par sa astepte ca acesta sa le ofere realul cadou.
Daca genul asta de femei sunt greu de multumit, sa le amintim pe acelea care asteapta macar o floare din partea sotului lor, ca dovada ca n-au fost uitate..unele primesc.. altele insa isi petrec ziua ca una obisnuita.. tratate doar ca "obiecte de uz casnic". Bineinteles, aici se deviaza de la povestea martisorului la diferitele genuri de barbati si femei, si sincer nu vreau asta.
Oricum, mi-ar placea sa mai fim copii, sa ne mai bucuram de lucrurile marunte si incoente, sa apreciem cu adevarat pe cineva care ne ofera in ziua aceasta un simplu martisor.. dovada a dragostei, prieteniei, a inceputului sau mentinerii unei relatii.
Cu toate cuvintele ironice sau mai putin ironice, in afara scepticismului, speram ca ziua asta sa aduca fericire, caldura, zambete. :)


Deny&Blondy

Untitled II

Azi spun ca nu mai pot si nu mai vreau!
M-am saturat sa aud din stanga si din dreapta, dimineata si seara, pana si la masa sa se vorbeasca de politica de azi, de politicienii incompetenti, de disputele dintre masa de populatie razvratita pe buna dreptate si oamenii care ne conduc.
Mi-a ajuns sa vad atatia oameni suferinzi, care de-abia traiesc de pe o zi pe alta si oamenii care se lafaie in sute de milioane fara sa le pese de nimic.
Chiar nu mai vreau sa simt la fiecare metru ca masina se zgaltaie din cauza gropilor de pe carosabil.
Nu mai vreau sa simt aerul poluat de numarul din ce in ce mai mare al masinilor si de gunoaiele care se arunca in fiecare zi pe strazi.
Mi-e mila sa vad ca se taie ilegal atatia copaci, ca se maltrateaza atatea animale, ca oamenii au devenit asa dusmanosi.
Observ cu stupoare ca nu stiu cati dintre noi, tinerii, vedem in fata ochilor un viitor stralucit, doar daca nu plecam in alta tara.
Suntem saraci din punct de vedere material, dar si mai saraci suntem din punct de vedere spiritual.Suntem saraci cu duhul si nimeni nu poate nega asta, fiindca am ajuns sa dam la o parte pe cei care ne sunt aproape ca sa demonstram ca putem singuri; am ajuns sa ii injuram pe cei care ne spun o vorba buna si ne dau un sfat potrivit. Suntem niste oameni ipocriti atunci cand ne tradam prietenii, cand incercam sa capatam ceva ce nu ne apartine, cand alungam pe cineva din simplul fapt ca ne-am plictisit.
C'est la vie!

(Blondy)

HIHI. :)

Chiar daca nu e primavara de ziua ta, chiar daca nu ti-am mai vazut demult ochii de pisica plouata, chiar daca ti-e capul plin de mate si bio, iti doresc ca totul sa fie asa cum vrei tu, sa fie plin de zahar, sare si piper, iar tu sa fii cea mai buna.
La multi ani, A. !

(Blondy)

Special

Imi incep postul prin a recunoaste ca am fost un copil mult prea visator si mult prea naiv si se pare ca odata cu trecerea anilor m-am maturizat..mult! De ce am inceput in felul acesta? Pentru ca am citit acum cateva minute randuri scrise de cand eram mai mica, randuri care contineau atata incocenta, atata neinsemnatate.. pretindeam sa stiu ce inseamna sa iubesti, ce inseamna sa fi ranit.. cand ceea ce simteam eu era doar o necunostiinta a gandului si a inimii.. o imaturitate a lor sa zicem asa.
Nu spun prin asta ca am ajuns la varsta intelepciunii si a cunoasterii totale.. nici pe departe.. asta ar insemna sa nu fi evoluat deloc.. ar fi un gest prostesc.. Sunt doar in perioada in care simt ca ma pot bucura de "pasii in doi", de prezenta prietenilor mei poate putini dar cei mai buni(in toate sensurile), de ratiunea care inca mai invata sa imparta lumea intre oameni valorosi si oameni.. de nimic...
Simt ca pana acum, in viata mea, s-au scurs toate lucrurile cu un rost.. marturisirile despre baieti, convorbirile la telefon uneori stupide si interminabile, pranzul de la scoala, mi-au adus-o alaturi pe ea(my special friend), invatatul cand altii se distrau( si nu ca o tocilara) m-au adus unde sunt acum, asteptarea pentru cineva potrivit mi l-a adus pe el... si toate astea presarate cu momente de neuitat din copilarie, cu putinii, dar valorosii mei prieteni.. ma implinesc.. Iar implinirea asta nu mi-o poate lua nici cel mai aprig dusman.. pentru ca ce e in inima si in trecut e imposibil de furat...


By Deny

Untitled.

Ma simt ca un scriitor care e intr-o pasa proasta, care nu are inspiratie si care are cuvintele in minte, dar nu poate sa le puna pe hartie. Ma simt inutila in perioada asta seaca, parca toate ideile m-au parasit, parca primavara nu mai vine deloc. Parca nu imi mai place nimic din ce fac, nu mai vreau sa aud nimic de la cei din jur, nu mai vreau sa vad pe nimeni. Nu stiu incotro sa o apuc, nu stiu nimic. Nu-mi place sa vad cum visurile mele/noastre o sa se stinga si o sa ajung un om obisnuit.
Am obosit facand NIMIC, am obosit sa alerg dupa un ideal care o sa dispara la prima batere de vant.
Mereu zic ca o sa fie bine, ca o sa pot, dar nu pot. Nu pot sa nu lupt pana la capat, chiar daca stiu ca nu o sa fie nimic.
Printre randurile amare, si gandurile seci si rele, imi amintesc doar atat: "FII TU BUN!"


(Blondy)

Eu si oamenii din jur...

Remarc din ce in ce mai des ca oamenii sunt rai.. incearca sa ii murdareasca pe altii cu noroi numai ca sa para ei mai curati.. Vor sa ne fure fericirea pentru ca ei nu sunt in starea sa-si creeze propria fericire, sunt prea rai, marlani, invidiosi ca sa mai aprecieze miciile bucurii.. Si cine sunt ei sa se puna in calea noastra? Cine sunt ei sa ne faca sa plangem,cei care calca peste munca parintilor nostri care incearca sa ne fie bine..?
Intr-o lumea ca asta, care pare mai degraba jungla, cica ar trebui sa faci totul ca sa-ti fie bine.. dar daca l-ai rani pe cel de langa tine.. daca i-ai intoarce spatele aceluia care ar avea nevoie de tine, te-ai inumara printre cei fara valoare...
Am invatat ca niciodata bucuriile nu tin doar de tine.. tin si de ceilalti din jur.. un zambet sincer de dimineata, o cafea bauta cu o prietena, imbratisarea unui copil, toate astea si multe altele iti vor inveseli ziua...
E adevarat ca ti se face sila de unii oameni din jur, dar eu cred ca acesti oameni sunt fara valoare, ca sunt papusi goale manevrate de material.. care cersesc atentie si doar atat.. Dar trebuie sa inveti/invatam sa ocolim buruienile si sa alegem florile.. ca doar acelea emana adevarata frumusete..


By Deny

Sorry.

Imi cer scuze pentru ultimele posturi..au fost destul de vulgare, agresive, triste... Si desigur ca nu au cum sa fie altfel din moment ce starea mea de spirit nu e alta. Mintea imi zvacneste de ura si resentimente, de stari contradictorii. Nu mai pot face ceva fara sa am o doza, cat de mica, de ura si de rautate. Si da, dupa cum ai spus tu, sunt rezultatul a tuturor celor din jurul meu, si nu cei apropiati, pentru ca mai sunt putin, ci a celor de care mi-e scarba. Mi-e aproape imposibil sa dau uitarii totul, mi-e aproape imposibil sa ma prefac ca totul e ok. It isn't.
In fine, de azi incerc sa redevin eu, fata/femeia fericita care eram inainte, sa aruncam intr-un folder melodiile triste, sa dam delete la persoanele neimportante, sa ma concentrez pe ceea ce conteaza si pe ce-mi doresc.

(Blondy)

....

...Si imi pare rau ca nu mai stiti sa apreciati ce aveti langa voi. Mi-e scarba sa vad atatia in jurul meu care se zbat pentru lucruri de nimic si fac niste lucruri doar ca sa se bage in seama. (Oare atat de putin ii duce mintea?) Mi-e mila sa vad pe unii care spun niste cuvinte al caror inteles nu-l stiu, doar de dragul de a parea inteligenti. Dar si mai mila mi-e de cei care uita pe cei care le-au fost alaturi, de cei care mereu au fost acolo cand au avut nevoie. Dar asa suntem noi, ii uitam pe ei, iar in cel mai rau caz o sa ne aducem aminte cand nu o sa mai fie langa noi si cand nu o sa mai fie cineva care sa ne sara in ajutor.
Dar asa stau lucrurile, e doar un ciclu neintrerupt: ne trezim, fumam o tigara, bem, mancam, facem sex, ne intalnim cu un tovaras, doi - s-a terminat ziua... si am uitat sa zambim si sa apreciem.



(Blondy)

Today, not tomorrow.

Azi sunt trista si mi-e dor de mine stand pe o banca, intr-o zi insorita, privind lumea si nepasandu-mi de nimic. Dar asta nu o sa se mai intample.
Azi sunt trista pentru ca ma simt vinovata de NIMIC si nu pot face nimic.
Am adormit greu, mai greu ca niciodata, cu sufletul gol, dar m-am trezit cu o apasare groaznica. Ma doare sufletul, trupul, mintea, ochii de la atata plans si de la atata tristete. Nu-mi mai regasesc linistea mea cea de odinioara.
Dar azi o sa zambesc, pentru ca e soare afara care rade la mine, pentru ca frigul inca intra in mine si ma trezeste, pentru ca pentru ca am langa mine persoane minunate, pentru ca desi ma intereseaza ce se va intampla maine eu, azi, ma bucur de tot ce primesc. :)

(Blondy)